35 de ani de Independență

La 27 august 2026 s-au împlinit 35 de ani din momentul în care Republica Moldova și-a declarat independența față de URSS. Probabil, în istoria fiecărui stat, acesta este momentul culminant al începutului evoluției sale, mai ales că se constituie un aparat legislativ, instituții de drept, apare o identitate autonomă și începe o nouă istorie. Dar Republica Moldova? Care este soarta țării noastre?

La 26 septembrie 2026, în clădirea Președinției, a avut loc un eveniment festiv, chiar în sala Parlamentului din 1991, unde a fost consfințită independența prin actul propriu-zis, semnat de 277 de deputați. La eveniment au participat veterani ai renașterii naționale, oameni de stat, președintele Parlamentului, domnul Igor Grosu, și președinta țării, doamna Maia Sandu.

Momentul culminant al evenimentului, în opinia mea, oricât de straniu ar părea, nu a fost discursul doamnei președinte, ci cel al unuia dintre deputații primului Parlament, veteran al mișcării de emancipare națională, doctor în drept constituțional, domnul Alexandru Arseni:

La finalul discursului său, adresându-se conducerii de vârf a țării, a declarat:

„Pactul Ribbentrop-Molotov are efecte juridice încă și acum! Acesta a fost condamnat, dar nu a fost anulat, deoarece anularea lui trebuia să producă efecte juridice și teritoriale, prin revenirea la granițele statelor care au avut de suferit, existente până la adoptarea sa. Respectiv, Republica Moldova nu trebuia declarată stat independent, ci trebuia să revină în teritoriul României interbelice. Astfel, Declarația de Independență a menținut efectele juridice ale acelui act odios!”

Evident că lumea aflată în sala Parlamentului Independenței a rămas surprinsă, iar acum fiecare dintre noi realizează că România este obligată să-și revendice teritoriile și să ceară Organizației Națiunilor Unite suport logistic și legislativ, iar Republica Moldova trebuie să ofere suport, deschidere și încredere. Astfel, integrarea în UE ar putea fi realizată printr-un act istoric, logic și fără ani de așteptare până când UE ne va primi, ca popor, în familia sa.

Sursa foto: ZdG